Sexul slab, saracu’

Da’ stiu ca le-a dat-o frumusel. Si nici unul nu era vreun mititel. 🙂

Sexul povestit celor mici

Acum ceva vreme, intr-o ploioasa dupa-amiaza de Sambata, unul dintre colegii mei, zacea tolanit in fotoliu la televizor, cu un platou de sendvisuri langa el. Din cauza vremii, tocmai il luase o motaiala placuta, cand in camera a navalit fie-sa, pe atunci in varsta de noua ani (sau pe acolo). Care l-a luat la marele fix:

-Tati, ce e aia sperma?

Omului meu i-a sarit restul de bol alimentar din gura. Dupa care s-a inecat la loc. A baut apa, a grohait, facea orice ca sa castige putin timp. Ce naiba sa raspunda? Cum ii explici unui copil de noua ani asa ceva? Pana la urma si-a luat inima in dinti si a raspuns:

-O substanta secretata de organul sexual masculin.

Foarte bun raspunsul. Descurajant. „Substanta”, „secretata”, „organ”, o multime de termeni pentru care cea mica ar fi trebuit sa ceara lamuriri suplimentare.

„A batrana”

Intr-una din peregrinarile mele prin Paris am plecat (pe langa familionul din dotare) si cu o colega de serviciu. Tipa (Angela pe numele ei), aproape de varsta pensionarii, e brici. Genul ala caruia nu-i place sa stea locului. Activa, mereu gaseste cate ceva de facut. Imi mai place la ea ca nu se formalizeaza, e sloboda la gura mai ceva ca un puber scapat de sub supravegherea parintilor. E moarta dupa calatorii, daca se poate cat mai departe de Romania.

Un singur neajuns o incurca: e singura. Sa nu va imaginati ca e vaduva sau a patit vreun necaz. Nici pomeneala, i-a facut vant lu’ ex-sotul cu ceva vreme in urma si de atunci a hotarat ca nu-i mai trebe parte barbateasca. Eventual pentru consum de scurta durata si asta cand era mai tanara. Acum, singura legatura pe care o mai are cu sexul opus este ca a altoit vreo trei la metrou (pe rand, nu in acelasi timp) cand o deranjau cu ceva.