Pentru ca s-au dus alea trei zile in care „trebuie sa fim mai buni si sa purtam lumina in suflet” si acum toata lumea s-a intors la rautatea obisnuita de fiecare zi, mi-am permis sa ma enervez un pic. Si m-am gandit sa scriu aici cam care mai sunt chestiile care m-au scos din pepeni, zilele astea:
-Glumele rasuflate cu miei, oua si lumanari. Ah, si cu Isus. Care au fost funny la inceput. Repetate an de an… oh, mama. Continuă lectura
Am mancat pentru prima oara un sandvis de la Subway, in Londra. Mi-a placut de m-am scapat pe mine (doar un pic asa). Dar pentru ca eu sunt rau de foame, ca sa ma conving ca nu l-am apreciat doar pentru ca aveam burta lipita de sira spinarii, am repetat experienta in seara urmatoare. Aceeasi senzatie, placut mult la baiat. Ah, sa nu uit, trebuie sa fac o paranteza. Eram acolo la coada, cand unul dintre englezoii din spatele meu, rupt de beat (sambata seara sintagma „englez beat” devine pleonsam) a hotarat ca din acel moment el devine angajat Subway si trebuie sa treaca in spatele tejghelei. A plecat de la rand, a trecut in partea cealalta, langa proaspetii „colegi”, i-a luat unuia din mana comanda pe care ala tocmai o executa si a intrebat foarte natural clientul: „cu ce sa fie”? Iar customerul, mai mult decat inspirat si dezinhibat, a intrat in joc si a zis: „ceapa si rosii”. Eu de-acum ma uitam pe unde sa ma adapostesc cand incepe bataia. Continuă lectura
Eram prin carrefour dupa niscaiva cumparaturi. Cum ma preumblam eu pe acolo, blestemand inventatorii supermarket-urilor, vad un stand al alora de la herbalife. Ii stiti voi pe baietii astia cu bautura lor miraculoasa? Chestia aia pentru care platesti niste sute de euro, ca sa slabesti? Un principiu foarte tare dealtfel. Tre’ sa dau o gramada de bani pe luna ca sa aflu ca, daca beau un suc scarbos delicios si NU MAI MANANC, slabesc. Cred ca e un fel de secret bine pazit treaba asta. Nimeni nu aflase ca daca bei apa si nu mai mananci shaorma, pierzi in greutate. Altfel nu-mi pot imagina cum un om sanatos la cap, ar da bani pe asa ceva. Ma rog, nu despre asta voiam sa vorbesc. Cinste lor si celor care au reusit sa se foloseasca de produsul lor cu succes. Continuă lectura
Din pacate (sau din fericire) nu am scris eu ceea ce o sa cititi mai jos. „Materialul” este proaspat cules de pe facebook. A fost postat ca status, de catre o domnisoara, ca sfat pentru „surorile de suferinta”. Gen, luati aminte si nu faceti ca mine! Eu am fost impresionat de clarviziunea ei. Desi sunt din „tabara adversa”, am considerat ca merita sa-l public, pentru ca azi este 8 Martie. Si asta e ultimul cadou pe care vi-l fac, fetelor.
In afara de cate o virgula sau un punct, pe ici pe colo, nu am schimbat absolut nimic.
Sa-i dam cuvantul domnisoarei:
„Se gasesc in numar mare in orasele mari din Romania. Eu o sa vorbesc despre cei din Bucuresti. Continuă lectura
Ca tot a dat caldura afara, mi-am adus aminte de o chestie. Cam pe vremea asta, se umple parcul de alergatori. Cum da coltu’ ierbii, se apuca toata lumea de jogging. Da’ stiti cum? Se rupe pamantul sub ei, domnule. Multi. Multi si hotarati. Nici nu-mi dau seama ce-i mana de la spate. C-or fi remuscarile, c-o fi gandul ca vara e la un colt si iar transpira dimineata la metrou, nu stiu. Cert e ca, dupa ce au prins martisoru’ in pieptul iubitelor, in domni se umfla asa o hotarare de a face sport (ati fi zis ca e burta…nu e…asta se vedea asa) de ti-e mai mare dragul. Si domnitele la fel. Cum scot capul afara din casa si simt iz de viitoare plaja, degraba dezgolitoare de colacei, hop la alergat. Pana aici nu ar fi nimic rau. Ba, as zice, chiar e de laudat.
Asa se face ca in prima Luni cu soare, dupa ce au dat ghioceii, Continuă lectura
mihai vasilescu blog 