Guest Post by Ana R.
Va mai aduceți aminte de Pandora? Da, da, tăntăloaica aia neîndemânatică ce a lăsat să se împrăștie toate nenorocirile pe pământ. Tipic feminin! Aude că e un cadou de la zei și plină de lăcomie deschide cufărul ăla idiot așteptând lucruri nemaivăzute. Numai că, ce să vezi? Șmenarii de zei, invidioși pe oameni, trimiseseră numai porcării. Și când se prinde amețita trântește la loc capacul, dar prea târziu.
Diseară pe protv o să fie „Avatar” și tocmai mi-a trecut prin cap că recent încheiatele alegeri s-au desfășurat după un scenariu asemănător. Păi cei de „afara” au votat ca legați cu niște fire invizibile de locul unde se regasesc încă, atunci când spun „acasă”: România. Iar firele acestea, provenite din „matricea” mama, aveau la un capat pe cei ramași aici și la celălat speranța că și în țara aceasta napastuită se pot întampla lucruri bune.
Așa că azi 1 Decembrie, de ziua ta, îți scriu cu speranța că în sfarșit facem și noi primii pași spre intrarea in normalitate. Primii pași spre o țara așa cum ne-o dorim toți. Primii pași spre o țara ca „afara”. Primii pași pentru ca cei plecați, care se simt încă legați de tine, cu inima și sufletul, să fie mândri de țara lor.
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
