Apendicita spre Marele Manitou

Tre’ sa va povestesc, nu de alta dar multi dintre voi cam aveti urmasi si sa nu va ia prin surprindere. Eram in clasa a opta, fix in vacanta de iarna, cand venise matusa-mea pe la noi si mi-a adus o punga de caramele vietnameze. Care ati prins caramelele romanesti de pe vremuri, ar trebui sa stiti ca erau tari ca fierul. Dura o jumatate de ora buna sa dai gata una singura. Practic, nu se puteau manca. Ah, asta dupa ce te chinuiai alta jumatate de ora sa desprinzi hartia de pe ea. Dar nu reuseai niciodata s-o dezlipesti pe toata, ca-ti pierdeai rabdarea. Asa ca, am binevoit sa devorez instant toata punga cu „vietnameze” care se topeau in gura. Imediat dupa ce am halit-o pe ultima, a inceput sa ma „doara burta”. Continuă lectura

Cat tupeu!!!

Ma jucam un picut de fifa aseara, iar pe hol mergea celalat televizor (tre’ sa ramanem informati, da?). Ca prin vis am auzit stirea de mai jos, cu adevarat halucinanta. Mi s-a parut de un tupeu atat de jegos, ca m-am dus s-o vad. Managerul ala de spital, ar trebui batut bine de tot. Sau macar trimis sa-l caute pe Gigi, la Poarta Alba, ca tot e in zona. Cum sa declari frate asa ceva?

Hai sa va spun pe scurt despre ce e vorba, pentru cei care nu aveti rabdare sa va uitati la stire. In salonul Spital Judetean din Constanta, au filmat niste pacienti, gandaci care se plimbau peste tot. Daca aveti stomacul sensibil, nici macar sa nu va uitati la stire. Ca o sa vedeti cum o zbughesc lighioanele de pe mancarea unui blonav. Si nu sunt doi-trei, cat sa zici ca i-au pastrat de prasila. Sunt zeci. N-am mai vazut atatia gandaci la un loc, de pe vremea cand stateam la camin, in Grozavesti. Continuă lectura