Cum s-a ratat in mine un Țițeica

Eu si cu matematica ne-am despartit definitiv, undeva pe la inceputul clasei a zecea. A fost o cearta dura, in urma careia am decis sa nu mai avem treaba unul cu celalalt. Niciodata! Pai cat sa mai suporti frate cacaturile alea de integrale, sirul lui Rolle, locuri geometrice si tot felul de alte porcarii pe care se gasise sa mi le faca ea mie. Am bagat-o in ma-sa imediat si nici n-am mai vrut sa stiu ce mai face si cum o mai duce. S-ar putea sa ma fi pripit un pic, nu de alta dar exact la sfarsitul anului respectiv, aveam ceea ce se numea pe atunci, treapta a doua. Adicatelea un examen, pentru astia care n-ati prins. Care nu era simplu deloc. Daca nu-l luai, te repartizau pe la vreo post-liceala, ceea ce ar fi echivalat cu o sinucidere sociala.

De ce lui Steven Gerrard nu i se spune „Dodel”?

Biroul lui Reghecampf, Luni dimineata, in ziua meciului Steaua – Concordia Chiajna. Se aude un ciocanit usor la usa.

– Intra! Aaa, Tase, ce faci tata? Ce te aduce pe aici?

– Missster, am auszit la baiesi ca avem meci azi? intreaba Tanase, inca usor sasait din cauza lipsei dintelui pe care si l-a scos, incercand sa faca o “braziliana”.

Reghe, isi indeasa o injuratura urata inapoi, pe gat. “Pe care dracu’ l-o fi scapat gura? Cum scap eu de nebun acum?”

– Ce meci, Dodele?

– Pai baiesii zice ca jucam cu Chiazjna aszi.

– Care “baieti”, ma Tase?

– Prepe szicea ca…