Cand femeile sunt mai puternice…by Ana R.

Pentru ca m-a provocat colegul de blog, la povesti despre violenta de orice forma, asupra psihicului sau fizicului feminin, mi-am adus aminte de o intamplare de pe vremea comunismului. Eu am locuit intr-o zona a Bucurestiului unde erau foarte multe unitati militare. Implicit, in blocul meu erau foarte multe cadre militare si din politie (militie, pe vremea aia). Noi stateam la etajul 6, iar la etajul 7, fix deasupra noastra, locuia o familie cu doi copii. Ea era ceva ingijitoare, iar el politist (militian). Problema era ca tovarasu´ militian era un alcoolic notoriu, care isi teroriza familia fara incetare. Continuă lectura

Reclame

Neintelegere

Un tata modern isi ia fiul in varsta de 12 ani, si pleaca in expeditie, in week-end, cu cortul. Hotarati sa se descurce in natura, cu fortele proprii.

La finalul primei zile, plina de aventuri, vanatoare si pescuit, aprind un foc, hotarati sa faca ceva de mancare si sa stea la povesti. Si cum se asezasera ei, de o parte si de alta a focului, la un moment dat se aude vocea celui mic:
-Tata, imi vine sa ma cac…

Parintele se uita la copil, superior, peste foc si-i spune:

-Vezi fiule, si in asta consta frumusetea drumetiilor si a statului in natura. Continuă lectura

Glume de dincolo.

Sunt pe aici. Usor, usor imi revin si ii ajut si pe cei din jur sa treaca peste clipele grele. Tata a plecat si de acum trebuie să invatam sa ne uitam unii la altii si fără el.

Până una-alta, trebuie sa va zic ceva ce-o sa va cam puna pe gânduri. Sau nu. Doar de voi depinde.

Prima zi fără el a fost grea. E nasol sa stii ca l-ai lasat in pământul ala înghetat si ca n-o sa-l mai vezi niciodată.

Am ajuns seara acasă cam terminat. Mi-am dat drumul la televizor, ca sa reusesc sa adorm. Emisiunea aia a lui Capatos are niste proprietati soporifice extraordinare. Pe mine ma face sa adorm in maxim patruscinci de secunde. Ceea ce s-a si intamplat. Continuă lectura

Pentru tine, tata!

De-a lungul anilor am trecut prin toate genurile de experiente. Si bune si rele. El a fost acolo mereu. Stiti ce era ciudat? Nu-mi amintesc sa-mi fi dat macar o palmă. Cu toate astea, intotdeauna când făceam vreo tampenie, de el imi era rusine si ma rugam sa nu afle. Avea un fel de a se uita la mine, care ma desfiinta, cand afla de vreo magarie pe care-o savarsisem. Si n-au fost putine.

Stia sa se bucure. Ii sclipeau ochii si mustacea multumit cand reusea sa-mi strecoare bani, fara stirea maica-mii, in studentie.

Cred ca s-a bucurat mai mult ca mine, cand mi-a facut cadou primul ceas.  Continuă lectura