La ce dracului mai ai telefon?

Auziţi, voi aveţi prieteni care nu răspund la telefon? Dar aşa, pe genul că de nouă ori din zece îi sunaţi de pomană, doar ca să vă faceți nervi. Aveţi?

N-a fost sa fie

Am fost joi la film. La cinema Studio. Si pentru ca am ajuns fix inainte sa inceapa, am mai prins loc doar la balcon. Am un sfat pentru voi: daca masurati mai mult de 1.70 m inaltime, nu aveti ce sa cautati acolo. Genunchii mei poarta si acum urmele lemnului de la spatarul scaunului din fata. Si credeti-ma, am incercat in fel si chip sa nu ajung la el. Pur si simplu nu ai cum, la etaj este pentru pigmei.

Si acum stau si fluier a paguba

L.E. Azi, luni, fix la sapte zile dupa ce l-am lasat in service, telefonul meu s-a intors. E bine, i s-a vindecat buba. Ideea articolului ramane in picioare, pemtru ca m-am descurcat greu fara el.

HTC-ul meu a plecat intr-o scurta (sper!!!) excursie catre zari mai bune. Camera foto nu mai functiona in conditii optime (noaptea toate pozele se colorau intr-un magenta pe care ar fi fost invidios si Telekom-ul). In plus, ori imbatranesc eu, ori incepuse sa aiba si usoare probleme cu nivelul volumului. Asa ca cei de la HTC Romania m-au indrumat catre service-ul autorizat, iar cei de aici mi l-au trimis in Polonia. Ai dracului lesi, cica numai ei stiu sa repare modelul meu. Ah, si daca tot e pe maini de specialisti, poate s-o nimeri vreunul care sa stie si de ce intra in flight mode, in timpul convorbirilor. Nu des, de trei ori din cinci, cam asa.

Hai mai repede că începe

În autobuz o tipă vorbeşte la telefon, tare si nervoasă:

-Şi imaginează-ţi dragă, intru in casă si nesimţitul ăla era in dormitor cu vecina noastră. Eu m-am prins imediat, în vârful degetelor m-am furișat la bucătărie și am luat… ah, Anca stai aşa că e staţia unde trebuie sa cobor. Te sun eu diseară la şase când ies de la serviciu şi-ţi povestesc mai departe.

Comunicarea excesiva dauneaza grav bunului simt

Guest Post by Ana R.

Am senzatia ca in tarisoara mea (de origine, nu de adoptie) telefonul mobil a devenit, biologic dovedit, o prelungire a corpului uman. De cate ori revenim pe plaiurile natale, am impresia ca din ce in ce mai multi oameni s-au transformat in niste cyborgi, in niste androizi (sic), in niste smartphone-uri cu maini si picioare.

sursa foto

Mi se pare infiorator de nepoliticos cand cineva care imi ofera diverse servicii sa vorbeasca in acelasi timp la telefon. Ma duc sa cumpar ceva, toate vanzatoarele au telefonul lipit de urechi, de zici ca e agatat de timpan si iti mai arunca in tipul coversatiei incitante, cu tanti Mariuca de la trei, cate un sictirit: „ce doriti”?

Cand e sa se aleaga praful…

Cand Steaua joaca impotriva celor de la dinamo, intru pe modul de pilot automat. Cu o doua zile inainte si doua dupa (poate chiar trei, daca pierdem) nu mai conteaza nimic altceva in afara meciului asta. Ca sa nu mai zic, in cazul nefericit ca ne bat aia, ca nici nu-mi mai vine sa ies din casa. Pai la munca abia ma asteapta cativa „caini” sa ma ia la misto, iar mie imi vine doar sa le sparg capetele. Credeam ca sunt singurul dezaxat de felul asta, dar constat ca sunt destui in jurul meu. Asa ca inca nu ma ingijorez. Pai am eu un vecin, la blocul de peste drum, care umbla numai in halat (pe strada, gen) si vorbeste singur in engleza!!! Jur! De nu stiu cate ori am vrut sa-l filmez si mi-a fost rusine. Deci nu-mi fac probleme inca, se poate si mai rau.

Farse

Ca tot a fost de curand ziua aia in care toata lumea o ia razna cu pacalelile, mi-am adus aminte cateva din farsele pe care le-a prestat subsemnatul de-a lungul timpului.

Acum vreo cativa ani, foloseam intern in firma, un comunicator. Imi pare rau ca nu-mi mai amintesc cum se numea, dar cert este ca avea o mare buba. Pe care o descoperisem eu, bineinteles. Default, te conectai cu credentialele de acces, dar cu un singur click dreapta, puteai sa-ti schimbi numele oricum voiai tu. Daca iti doreai sa te numesti Ruud Gullit, asa ti-l faceai. Bine, era relativ simplu de verificat ca mesajul nu vine de la Ruud, dar pentru asta trebuia sa mai dai vreo doua click-uri, ca sa ajungi la adresa de mail a expeditorului. Si probabil ca primind un mesaj de la olandez, ti-ai fi dat seama ca ceva e in neregula si te apucai sa verifici. Dar cand iti scrie pe comunicator Seful al Mare, nu mai ai timp de cercetari, ci executi.

Si ce prilej mai bun, decat ziua de 1 Aprilie, puteai gasi ca sa te amuzi folosindu-te

Unde incepe si unde se termina libertatea?

Ma contraziceam cu un coleg la birou, foarte contrariat de postarea pe care o pusese pe facebook Mihai Stoica, din inchisoare. Si era destul de revoltat colegul meu. Pe genul „cum de isi permite sa faca asa ceva cand se stie ca in puscarie nu ai acces la internet”??? Am inceput sa ma contrazic un pic cu el, explicandu-i ca poate a avut acces legal la internet. Sau poate si-a sunat vreun prieten si l-a rugat sa posteze. Pe cand discutam mai aprins, mi-am dat seama ca nu stiu care este regimul telefoanelor si internetului in temnita, asa ca m-am apucat sa caut surse de informare. Cand eram la un pas sa ma plictisesc si sa renunt, am gasit cate ceva.

Cum procedez?

Si eu ce fac in situatia asta? Vineri dimineata la Pipera era o aglomeratie infioratoare. In trafic, ca am avut proasta inspiratie sa iau masina. Chiar am fotografiat niste „organe”, care stateau si admirau miscarea, mai mult sau mai putin browniana, a masinilor. Sa mor eu daca am inteles pentru ce stateau ca niste p**i (asta o fi pluralul, sau P**e?) in intersectia aia. Eu intram in rond, de pe sensul fara prioritate, iar pe cel care avea, coloana de masini era practic nesfarsita. Iar vitele alea doua stateau si admirau cum faceai semne disperate (practic te milogeai) sa te lase si pe tine cineva sa te incadrezi. Ce mortii ma-sii pazeau aia, habar nu am. Aveau ordin de seviciu sa supravegheze intersectia si sa nu cumva sa intervina in vreun fel asupra „bunei desfasurari a traficului”?