Cei patru Apostoli

A venit timpul sa mai aruncam un ochi pe wall-ul minune al maestrului Tony Poptamas, nu? Hai ca am gasit cate ceva. Luati de va distrati.

 

Asta mie-mi suna betie crunta de seara, continuata cu o mahmureala zdravana. Pai dimineata pe stomacul gol, femeia aia se pregateste sa plece la munca si asta-i da cu sticla lui de vin. Dupa care o vodka mica, un shot de tequilla si poti sa pleci la serviciu. Poate mai razi si doua beri in metrou. Perfect.

Cum e sa stii, ca nu „sti” sa „scri”?

Ziceam ca macar o data pe saptamana sa-mi mai bag nasul pe pagina lu’ maestru Tony Poptamas. Sa mai gasesc pe acolo, cate ceva sa „ne radem”. Sa stiti ca nici macar nu e greu. Scrolezi cateva secunde si e imposibil sa nu apara ceva stupid sau macar scris gresit. Serios, daca nu ma credeti, puteti sa incercati si voi, daca va tin nervii.

Iar daca printr-un miracol nu dati nici de cretinitati, nici de flagrante greseli gramaticale, va puteti delecta cu cele mai tampite comentarii de pe planeta. Serios, va provoc sa incercati, dar sa nu dati vina pe mine daca va vine sa fugiti in munti.

Si cum cautam eu azi ceva materie prima de buna calitate, am dat peste chestia asta:

sursa foto

Care e scrisa impecabil si transmite un mesaj cu care eu sunt intru totul de acord. Cu o conditie: sa nu-l postezi pe un wall care geme de greseli gramaticale.

Orbul „bagabont”

Ia hai sa analizam un pic stupizenia asta, de pe pagina Maestrului Tony Poptamas:

sursa foto – wall-ul maestrului

Din start incepe cu o porcarie. Mai precis liniuta aceea de dialog, care nu avea ce cauta la o descriere. Eh, amanunte. Sa intram in povestioara propriu-zisa, plina de invataminte. Deci: o fata oarba avea si ea un iubit, ca orice fata. In acest caz folosirea conjuctiei „si” (cu functie de adverb de intarire), urmata de pronumele personal „ea”, face exact ceea ce autorul stupizeniei ar fi vrut sa nu faca.

Unde e jihadul internautic?

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand s-a inchis pagina lui Tony Poptamas. Si stateam sa ma intreb unde cacat e mineriada despre care vorbea idolul femeilor (l-am numit aici pe raduef)? Unde ma-sa mare sunt actiunile organizate, in cadrul carora se strangeau cate cinci mii de dementi ca sa inchida pagini cu care nu rezonau spriritual? Unde sunt cei ce se grupau pe internet, ca sa inceapa sa ceara taxe de protectie paginilor care fac business pe facebook? Unde-s micii intreprinzatori speriati? Mda, hai sictir, ca sa fiu si eu in ton cu urarea pe care mi-ai adresat-o.

Unde mortii ma-sii este jihadul virtual despre care vorbea celalalt mare formator de opinie din online?

Avem o comunitate. Ce facem cu ea?

Poate va intrebati de ce n-am mai postat pe pagina. Pai pentru ca nu prea mai am ce si de ce. Simt nevoia sa mai explic o data, desi e cam a treia oara. „Numaipotcu Tony Poptamas” a aparut pentru ca nu mai suportam ce se intampla pe wall-ul meu. Poptamas aparea share-uit si like-uit, ca prin minune, mai presus de umilul „block” pe care binevoisem sa-l dau paginii sale. Basca niste „suggested post”. Si poate tot n-as fi reactionat in niciun fel, daca nu observam greselile gramaticale care apareau in mod frecvent si imi zgariau retina.

Uite ca se poate!

Aseara am avut una dintre cele mai mari surprize ever. Fumam linistit o tigara cand, dintr-o data, au inceput sa-mi scrie o multime de oameni pe pagina. Toti imi trimiteau print-screen-uri ale instiintarilor primite de la facebook, prin care li se aducea la cunostinta ca pagina lui Tony Poptamas a fost inchisa. Aveti una mai jos.

Ce m-a uimit a fost altceva. Oameni pe care nu-i cunosc, habar nu am cine sunt si ce invart, se bucurau ca niste copii si trimiteau mesaje peste mesaje. Cred ca am cel putin cincizeci in care mi se spune „e cea mai fericita zi din viata mea”. Hai bai ca e o chestie sa poti face pe cineva sa zica asa ceva.

Ce poti sa faci cu juma’ de milion de like-uri?

L.E. Si iata cum se adevereste ceea ce scriam acum aproape doua luni. Fratilor, se confirma de la sursa cea mai autorizata (regele neincoronat al citatelor): vi se pregateste un concert tony poptamas. Aveti mai jos dovada.

O singura mare curiozitate mai am: cati dintre cei 500.000 de degraba daruitori de like and share se vor grabi sa scoata si bani din buzunar ca sa-l asculte pe trubadur cantand? Nu de alta dar like-urile sunt moca, pe cand biletele…

sursa foto

De cand exista pagina, am tot stat sa ma intreb care e treaba cu Poptamas asta. De ce s-au atacat aia in asa hal pentru ca a aparut cineva care-i critica si le sesizeaza greselile? A propos, oare cum se explica? Zilele astea nu au mai publicat niciun text din ala pseudo-filozofic cu greseli gramaticale. Macar pentru asta si ar putea sa-mi multumeasca. Dar sa revenim, oare de ce-au sarit asa rau de cur in sus?

23 Mai in istorie

1969 – S-a nascut Maestrul, regele neincoronat al like-urilor,  Tony Poptamas!

Si nu e nicio gluma. Chiar nu inteleg de ce nu se sarbatoreste la nivel planetar.

Iar eu sunt  chiar intr-o cumpana grea. Dupa un asa eveniment marcant, nici nu stiu daca mai are rost sa tin rubrica asta. E ca si cum as fi atins capatul infinitului. Dificil.

 

sursa foto: wall-ul ce mai wall din lume!

 

P.S. La multi ani, Maestre!

Numaipotcu Tony Poptamas – experiment

   De vreo cateva zile experimentez o chestie interesanta. Sambata trecuta am cedat nervos si am scris despre un imbecil si cohortele lui de adoratori (multi dintre ei, mult mai imbecili decat el): Tony Poptamas. Noul guru al online-ului, noua Mecca la care se inchina tot ce este nefutut si are acces la internet. Sau din tabara celor cu contactele sexuale la zi, dar cu un IQ mai mic decat al unui urangutan. Dupa ce am scris articolul, am mers mai departe si am facut o pagina de feisbuc, intitulata exact dupa cum simteam in momentele alea. Cateva zile mai tarziu, as vrea sa trag niste concluzii.