Orice se poate face cu stil

Stau la semafor cufundat in ganduri si incerc sa ajung la stadion, pentru meciul Stelei. Injur incetisor, mai mult in gand, traficul asta infernal care nici macar vara nu intra in concediu. Deodata, aproape de nicaieri, aud o voce:

-Buna seara! Ati putea sa-mi dati si mie niste bani sa-mi iau de mancare? Ce suma vreti dumneavoastra.

Ma uit la ea. Nu pare cersetoare. Are un ten destul de fin si ochii mari, luminosi. Pare aterizata din greseala, printre masinile de la semafor. Se uita cu reala speranta la mine. Probabil are simturile formate si isi da seama intr-o fractiune de secunda cand a „lovit” decisiv si urmeaza sa incaseze. Continuă lectura

Reclame

Unde e jihadul internautic?

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand s-a inchis pagina lui Tony Poptamas. Si stateam sa ma intreb unde cacat e mineriada despre care vorbea idolul femeilor (l-am numit aici pe raduef)? Unde ma-sa mare sunt actiunile organizate, in cadrul carora se strangeau cate cinci mii de dementi ca sa inchida pagini cu care nu rezonau spriritual? Unde sunt cei ce se grupau pe internet, ca sa inceapa sa ceara taxe de protectie paginilor care fac business pe facebook? Unde-s micii intreprinzatori speriati? Mda, hai sictir, ca sa fiu si eu in ton cu urarea pe care mi-ai adresat-o.

Unde mortii ma-sii este jihadul virtual despre care vorbea celalalt mare formator de opinie din online?

Continuă lectura

Victoria stiintelor exacte

Aveam un amic la Valcea, Ovidiu, care odata ajuns in Bucuresti, dupa primul an de facultate in care a stat la camin, si-a zis ca el nu mai suporta atata debandada, lipsa de constiinciozitate si cacatul la comun, asa ca vrea sa se mute in gazda. Tipul era pe genul taciturn si semi-tocilar (adica nu din specia aia cea mai rea, pe care nu reuseai sa-i misti din casa niciodata). Prin urmare a zis „stop” distractiei fara oprelisti si hai sa ma mut in chirie, unde am liniste si wc-ul meu propriu, nu mai trebuie sa-l mai impart cu alti douasuteoptzestrei de oameni. Continuă lectura

Fee For Ugliness…stiu, sunt un misogin.

Nu stiu altii cum sunt, dar io cand vad un Mini One sau Mini Cooper pe strada, ma astept sa fie o tipa misto la volan. Ceea ce, in majoritatea cazurilor, se si intampla. Ei bine, io vreau sa va spun azi de cazurile celelalte. Alea in care intorci capul sa vezi cine e la volanul Mini-ului si de acolo rasare ditamai ciumafaia. E dezamagirea mare, fratilor. Crunta. Mult mai mare ca la alte urate pe care le mai zaresti in trafic. Pentru ca de la Mini ai asteptari. La mine esalonarea e clara: am vazut Mini, la volan trebuie sa fie ceva bun. Continuă lectura

I’m back, bitches!!!

Dap, m-am intors. Nici eu nu stiu cum am reusit, dupa tot ce mi s-a intamplat, dar uite-ma ca sunt din nou cu voi.

Stiu ca ati fost cativa de pe aici ingrijorati de soarta mea. Asa ca, special pentru ei (dar nu numai), voi povesti pe scurt prin ce am trecut. Tineti-va bine!

Fratilor, am fost rapit de extraterestrii. Stiu ca nu va vine sa credeti (ce, mie mi-ar veni?) dar chiar asa s-a intamplat. Intr-una din serile cand ma duceam spre casa, am simtit cum masina mea pierde contactul cu asfaltul si n-am mai putut s-o controlez. Continuă lectura

Trafic de Capitala

Ma gandeam ieri dimineata, cand o luasem la pas prin zapada si dardaiam, de ce naiba nu merg eu cu masina la munca ? Mi-am revenit din visare cand am ajuns in intersectia de la “Budapesta”. Si mi-am adus aminte de ce nu merg:

– pentru ca am jurat sa renunt la mersul cu masina, in ziua in care am facut trei ore (voi va dati seama ca fac doua, pana la Valcea, la ai mei ???) de la birou pana acasa. Si nu am biroul la Slobozia, vorbim de un drum Pipera – Tineretului. In intervalul mai sus amintit, am stat 45 de minute, nemiscat la “aviatorilor”. Timp in care am citit gazeta sporturilor de doua ori. De la cap la coada, inclusiv ultimile rezultate din cricket. Pe vremea aia nu aveam telefon d-asta inteligent, ca poate trecea timpul mai usor (a propos, de fiecare data cand sunt la volan, imi vine in minte bancul cu timpu’);

– pentru ca ii urasc cu patima pe cei ce ma depasesc, “la meserie”, pe linia de tramvai si  apoi fac semn, din poignet, sa-i las a se “bage” si ei. Nu-i las; Continuă lectura