Nu am chef

Nu am chef deloc. E week-end si ar cam fi cazul sa incep sa scriu articolul pentru Luni. Nu de alta dar v-am obisnuit sa va hliziti la cafeaua de dimineata. Iar eu nu am chef sa prestez. Si cum facem? Ar trebui sa nu scriu daca nu-mi vine, nu?

Pai nu merge asa. Ca imediat incep sa ma gandesc „oamenii aia ce-or sa zica dimineata, dupa mini-vacanta, cand au chef de lucru ca măgarul de bata si or sa vada ca i-ai lasat pe sec”? Da, in imaginatia mea, cam asa se desfasoara lucrurile. Vizualizez cum ajunge omu’ la birou, deschide calculatorul, înjură cu spor „rasnita” care se misca infect si apoi intra, cu un zâmbet in coltul gurii, pe blogul meu. Care pentru el este singurul si, implicit, cel mai misto loc de relaxare din lume.

Tupeu

Un poliţist într-o intersecţie, la 5 dimineaţa, stătea liniştit, asteptând să înceapă traficul.
La un moment dat apare un jeep negru, cu geamuri fumurii. Maşina se apropie de intersecţie, şoferul vede că nu vine nimeni, accelerează şi trece pe roşu.
Politistul il fluiera si il trage pe dreapta.
Geamul din partea soferului se deschide pe sfert si din el iese o bancnota de 20 de euro.
Agentul se uita in stanga, se uita in dreapta, vede ca nu e nimeni si ia repede bancnota, facandu-i semn jeep-ului sa se care.
A doua zi, la fel. A treia zi la fel si tot asa, de fiecare data pe rosu, de fiecare data se deschidea un pic geamul si din jeep ieseau 20 de euro.

Scoala altfel…dar la fel

Pentru cei care aveti copii, cuvintele astea doua, „scoala altfel”, s-ar putea sa nu sune ca de pe alta planeta. Pentru cei care habar nu aveti despre ce balmajesc, este vorba despre o initiativa destul de recenta (de cativa ani incoace) a onor Ministerului Educatiei. Primavara, cu o saptamana inaintea vacantei de paste, elevii ar trebui calauziti catre diverse activitati extra-scolare, intru largirea orizonturilor si accederea catre noi deziderate ale vietii lor, lipsita de griji dar plina de probleme.

Ideea mi-a placut din start. Pare misto sa iei copiii (adolescentii) si sa-i duci sa mai vada si altceva in afara de zidurile scorojite ale scolilor din sistemul educational romanesc si moacele decrepite ale dascalilor-dinozauri, imbatraniti si ramasi in nemiscarea aceluiasi sistem. Doar pare. Va explic imediat de ce.

Ca tot ne pregatim de vacanta: Turcia

Hai ca agentiile deja au inceput cu early-booking-urile. Ma gandeam sa va pun aici parerea pe care mi-am format-o despre Turcia. Poate va ajuta sau va influenteaza. Sa stiti ca nu e reclama, ei m-au ajutat in toate iesirile mele din tara.

La mine treaba functioneaza asa. Daca am fost intr-un loc si m-am simtit bine, il mai incerc inca o data. Sa vad daca nu m-am inselat cumva. Asa ca, am binevoit sa ma duc in Turcia de doua ori, in acelasi loc: Hotel Surmeli, Efes, Kusadasi. Da, din pacate nu am reusit sa alegem Antalya. Si n-o sa ma apuc acum sa debitez tampenii de genul ca e prea cald si marea are nu stiu ce. Motivul era cel clasic: nu am avut „cascaval”  pentru Antalya. Voiam sa stau la cinci stele. Ceea ce insemna de doua ori mai scump ca la Kusadasi. Necastigator.