Doua scurte

Metamorfoza

Nu stiu cum stati voi, dar eu am un vecin. Genul ala despre care nu-ti imaginezi din ce traieste si pe care il gasesti afara in fata blocului, cu o bere la pet in mana, si vara si iarna. Si dimineata si seara. Si pe patruzeci de grade si pe minus douazeci. E imposibil sa nu stiti despre ce vorbesc, cred ca toate blocurile din tara au cate un specimen din asta. Sau chiar mai multe.

Mi-era absolut indiferentă prezenta lui, pana in momentul cand m-a vazut fumand si mi-a cerut o tigară, pe care i-am dat-o. Mare greseala.

Nea Vasile

La un moment dat, pe parcursul vietii mele am locuit in plin Berceni, la “Nitu Vasile”. Zona nu era chiar rea, doar ca in anii aia arata mult mai rau ca acum.

Stateam cu chirie, intr-un bloc de garsoniere, unde cei mai tineri colocatari ai mei, prinsesera live “tratatul de la Versailles”. Ba chiar, pe unul il suspectam ca este fratele mai mare al lui Gica Petrescu. Semanau bine, doar ca asta de la mine din bloc era oleacuta mai trecut. Media de varsta o mai scadeam eu si cu Nea Vasile. Asta era vecin cu mine de palier. Cunoasteti genul. Fost prelucrator prin aschiere, pe una din platformele industriale ale Capitalei. Dat afara, pe motiv de consumat excesiv de zeama de varza, dimineata.