Economie politica aplicata: globalizarea

Am doi prieteni, care zilele astea se plimba prin Praga. Baieti buni, manageri corporatisti d-astia noi, care isi intoxica ficatul cu substante fine. Si-au luat farurile calauzitoare (a se citi “neveste”) si s-au dus de “martisor” in Orasul de Aur.

Scenariul dupa care se ghideaza e simplu. Ziua, viziteaza cu totii ruine, palate, catedrale si alte locuri in care nu se poate consuma alcool. Seara, fetele se duc la cumparaturi iar cei doi baietii isi incearca puterile cu tehnologia ceha de producere a berii. Dupa cum ii cunosc eu, scorul ar trebui sa fie in favoarea lor. Gen, nu fac cehii aia cate bere pot sa bea ei.

Ieri, mai pe inserat asa, imi suna telefonul. Pe ecran vad ca ma apela unul din “turistii” praghezi. Si cum eu intotdeauna raspund, mai ales cand au prietenii nevoie de mine:

– Alo, ce “face” baietii ?

– Ba, suntem bine, dar avem o problema.

Dupa voce, singura problema pe care o aveau, se putea masura in grade. Si nu Fahrenheit.

– Ce-ati patit ma ?

– Frate, suntem la o bere (v-am zis eu!!!), stam de vorba si ne-am dat seama in momentul asta, cam care e treaba cu globalizarea.

WTF ? Rapid mi-a trecut prin minte ce-or fi vazut baietii pe acolo de s-au starnit asa cu globalizarea.

– Ce ma, beti bere ceheasca, dintr-o halba produsa in Turcia, vanduta de un distribuitor israelian, la un bar cu nume nemtesc ?

– Nu ma Mihaita (eh, asa ma alinta ei). Bem o bere, e plin de turiste pe aici si ne-am dat seama ca le-am f**e pe toate!

Hohohtele de ras din difuzorul telefonului meu imi spuneau ca, globalizarea asta (o data ce te-ai prins ce e cu ea) devine foarte hazlie.

Ah, si in timp ce se inecau de ras, au incheiat cu o recomandare:

– Ia fa tu un post despre asta maine!

Na, ca l-am facut!

 

P.S. Claudia si Cristina, acest post este exclusiv rodul imaginatiei mele. Cei doi vajnici bautori de bere, care dintr-o fericita intamplare va sunt soti, nu ar fi putut NICIODATA sa zica asa ceva!

 

P.P.S. Hai ba, ca v-am scos in fata fetelor…