Politica like-ului şi răspândirea lui în natură

Ca să ne înţelegem încă de la început, nu vorbim despre share, ăsta are regim separat de utilizare. Ne legăm doar de like-uri. Adică de butonul ăla mic, pus la dispoziţie de facebook, reprezentat de o mânuţă cu degetul opozabil ridicat. Pentru că, deşi mulţi dintre voi ar crede că este folosit pentru semnificaţia lui iniţială, el şi-a pierdut-o de mult. Mai pe scurt, prea puţini îl mai utilizează pentru scopul initial, de a spune prin intermediul lui: ce chestie mişto, imi place. Asta este varianta ideală, exact cum erau problemele din fizica mecanică, alea cu desfăşurare în vid şi frecare zero (hihihi, ce să vă fac dacă nu v-a plăcut cartea). Adevărul este cu totul altul, like-ul se foloseşte ca monedă de schimb, pe acelasi sistem cu cel de la invitaţiile la nuntă. Nu înţelegeţi? Pai ia vedeţi dacă vă sună cunoscut chestia asta: futu-i nunta mă-sii! N-am niciun chef să mă duc, dar trebuie să merg, ca să vină şi ei la mine. Acum e clar da? Îti dau like, dar să te pună dracu’ să nu-mi dai şi tu mie. Curat troc virtual.

Al doilea ca importanţă este like-ul de tip n-am timp de tine, dar am observat că ai comentat. Şi ca să vezi că am văzut, îţi fut un like la comentariu, indiferent că-mi place sau nu. Doar aşa căt să crezi că sunt cu pleoapa pe tine. Se mai numeşte like de control.

Pe scară din ce in ce mai largă se întâlneşte şi auto-like-ul. Un fel de labă autosatisfacere online. Îl folosesc retarzii atât de îndrăgostiţi de propriile lor creaţii, încât nu se pot abţine sa nu-şi dea un like. Hai dă-mă dracului, că prea tare am zis-o pe asta, până şi mie îmi place. Mai poartă numele de masturbare pe wall şi nu este recomandată celor care posedă mai mult de un neuron. Deşi nu poate provoca orbire sau creşterea părului în palmă, precum varianta offline, cel mai des duce la apariţia unfriend-ului sau a formei lui mai light unfollow-ul.

Dar cel mai şi cel mai tare, supranumit si „like-ul suprem”, este cel care se dă pentru postarile „maestrului” Tony Poptămaş. Acesta deja nu mai este socotit o formă de simpatie ci un instrument care salvează relaţii, suflete sau chiar vieţi. S-a dovedit ştiintific că un singur like pe zi, la un citat de-ale maestrului, poate duce chiar la îmbogăţirea activităţii sexuale: să mă fut, iar a dat un bou de la mine din listă like la ceva de la Poptămaş. De asemenea, s-a demonstrat că 99% dintre cei care îl utilizează au o singură circumvoluţiune şi IQ-ul unei oi. Bârsană.

Mai există like-ul VIP zis şi era să ai o scamă pe umar. Iar el constituie explicaţia pentru care orice persoană importantă (dintr-un domeniu oarecare) indiferent ce va posta, like-urile vor veni ca o avalanşa. Pentru că: dacă observă ca tocmai eu n-am dat? Sau, chiar mai plauzibil: poate observă că am dat şi eu.

Singura variantă, demnă de menţionat, ar mai fi like-ul pentru pizdă. Nu am ce să vă explic despre el. Căutaţi la întamplare pe facebook poze de piţi, fete cu bot de raţă sau orice alte potenţiale victime pentru un penis erect. O să observaţi că au, de la câteva sute, la căteva mii de like-uri. 99% dintre ele au fost date cu speranţa că undeva, cândva, cumva, poate o sa te fut. Restul de 1% sunt tot de la piţipoance, care aplică principiul de la punctul unu. Deşi roase de invidie, dau like, cu gândul că li se va întoarce însutit. Problema e că rata de conversie este îngrozitor de scăzută. Paractic dai like in prostie, dar de futut cu greu se leagă ceva.

Cam astea ar fi cele mai semnificative pe care le-am observat în scurtul timp de când mă tot preumblu prin online.