Harta maro

Si daca ieri tot am primit ceva critici (pe care nu mi le-am asumat) pe motiv ca judec oamenii (in special minoritatile cu orientari sexuale ambigue), azi o sa va povestesc despre blogger-ul vostru preferat. Exact, despre mine, nu va mai uitati ca disperatii in browser. 🙂

Era tot asa un inceput de primavara si ma duceam sa-mi misc putinel hoitul in parc. Se inserase bine. Pentru ziua respectiva aveam “programate” trei ture de lac in Tineretului. Bune si-alea, dect nimic. De pe la prima asa, am inceput sa simt un junghi mititel in vintre, combinat cu o usoara senzatie de balonare. Eh, mai trecusem prin d-astea, nu ma lasam intimidat. A doua tura mergea mai greu. Junghiul devenea insistent si balonarea ii tinea isonul. Pe la sfarsitul ei, situatia devenise déjà “umflata” rau.

Drept pentru care…hmmm…cum sa va explic mai plastic ? M-am dat mai langa un tufis, sperand sa “dezumflu” situatia cu un “vant”. Treaba pe care as fi reusit-o poate, daca nu eram obosit si reflexele mele nu mai erau chiar ca intr-o Sambata dimineata, cand zaci in fotoliu, la televizor. Asa ca, dragii mei, am reusit (cu brio), sa ma c*c pe mine. La propriu. Dezumflasem situatia de tot si in cel mai prost mod posibil. Acu’ nu mai era nici urma de junghi si balonarea disparuse ca prin famec. In schimb aparuse o mare pata maro. La mine in spate.

Ce era de facut ? Orice om normal la cap, o lua catinel spre casa. Nu si eu. Nu cunoasteti cat de capos sunt. Aveam TREI ture de facut, remember ? Si nu facusem decat doua. Pai, cum sa plec acasa cand mai aveam o tura? Nici gand. Deja se intunecase bine afara. Cine naiba sa ma mai vada ? Asa ca am purces sa fac ultima tura. Oameni buni, atunci am inteles, pe pielea mea, de ce trebuie dati bebelusii cu pudra de talc. Pentru ca, ghiciti ce ? M-am oparit de am mers cracanat trei zile.

Mda, sa va mai povestesc ca prin parcul ala nu vazusem in viata mea o masina si fix in seara aia a mers una 500 de metri in spatele meu ? Noaptea, cu farurile aprinse, vizibiltate maxima la pata ce se latea pe shortul meu. Sau ca am stat, la semaforul pentru pietoni, langa doua fete si am auzit-o pe una dintre ele intreband-o pe cealalata “ce miroase asa”? Nu va mai zic si astea, ca ma fac naibii de ras.

Asa, as fi putut sa va spun si ce fata a facut nevasta-mea cand am ajuns, in cele din urma, acasa. Dar ce rost are, nu ?

Hai, ca azi e Miercuri. Se putea si mai rau.