O singura data

In general imi cumpar toate cacaturile (ciunga, masline, cate un biscuite, cafea) de la acelasi chiosc. De ani de zile. Niciodata, dar absolut niciodata, nu am luat inapoi maruntisul. Daca primeam rest ceva ce nu putea fi luat sub forma de bancnota, il lasam obligatoriu acolo. Nu ca as fi eu prea darnic, dar ma enerveaza de mor sa simt monede zanganind prin diverse buzunare. Ah, trebuie sa nu uit sa va povestesc ceva apropo de asta cu maruntul. Saptamana trecuta eram cu prietenul I. la un suc/bere. Cand am plecat spre casa, ne-am oprit sa ne luam ceva de la Luca (aia cu covrigii). Cand sa platim, ne-a intreabat fata de acolo daca nu avem douazeci de bani. Eu am ridicat din umeri, dar prietenul I. si-a dat geanta jos de pe umar si a scos tacticos un portofel din ala mic, cum au fetele si a pescuit tacticos de acolo suma ceruta. Sa mor daca ma asteptam la o figura din asta din partea lui. Care ati mai citit pe aici si cunoasteti personajul, intelegeti perfect de ce. 🙂

Sa revenim la oile noastre. Deci eu de la chioscul asta nu am luat inapoi restul niciodata, daca era marunt, ani buni de zile. Sa va ma spun ca nu e Cora sau Auchan, ca sa nimeresti de fiecare data la alta casa? Aici e acelasi vanzator tot timpul. Care zicea „multumesc frumos” (cand avea chef sa zica, cand nu, mormaia ceva) si baga restul la tescherea. Zilele trecute eram acolo sa iau o cafea si ceva dulce. Nu mi-au ajuns banii pe care-i aveam la mine. Imi mai trebuiau vreo treij’ de bani. Acu’, si pentru ca eu nu sunt din cale afara de rusinos, daramite avand in vedere si antecedentele, am zis cu inima usoara:

-Dati-mi asa, ca trec eu mai incolo sau maine sa vi-i aduc.

Parca l-am lovit cu un par drept in moalele capului. Ba fratilor, s-a uitat ala intr-un fel la mine, de brusc m-am inrosit la fata. Avea un aer nemultumit si jignit, ceva ce n-ati vazut. A ţâţâit scurt din buze si apoi a grohait:

-Bine, dar sa nu se mai intample!

Ei, dragii mei, si acum sa-mi spuneti voi daca stiti senzatia aia care te incearca in momente d-astea. O stiti? Aia in care iti vine sa zici „pai futu-ti mortii ma-tii, atatia ani de zile am tot lasat restul aici, de puteai sa-ti iei apartament in rate si acum cand s-a intamplat o singura data, ma iei cu din astea”??? Hai ca stiti ce zic, este imposibil sa n-o fi incercat si voi macar o data in viata.

Dupa care am stat eu si am tot cugetat, de ce se intampla asta. Si mi-am dat seama ca este exact ca in oricare alta situatie, de acelasi gen, din viata: oricate lucruri bune ai facut pentru cineva,  se sterg instant cu buretele la prima greseala. N-ati vazut cum e cand depeni amintiri cu prietenii? Niciodata nu aduci in discutie ceva de genul: mai tii ma minte cand am ajutat-o pe batrana aia sa traverseze? In schimb iti vine instant: coaie, iti mai aduci aminte cand ne-am cacat in lift? Pai puteai sa ajuti tu un azil intreg de babe si mosnegi sa traverseze, rahatul lasat in ascensor va cantari intotdeauna mai greu.

Spuneti voi, gresesc eu cu ceva?

De-aia ziceam: o singura data, cand ai facut ceva rau, o sa fie mai important ca toate celelalte dati in care ai fost bun de pus pe rana. Prin urmare, voi demara lupta impotriva acestei anomalii comportamentale: incepand de azi, voi lua restul de fiecare data!

sursa foto