Am un prieten. In povestea ce urmeaza o sa-l numesc…hmmm…Tristan. Ei bine, Tristan al meu a cunoscut la un moment dat o fata. Pe numele ei…hmm…Isolda. Draguta, zicea el. Eu m-am abtinut. Si a inceput vechiul joc, batran de cand lumea. Scoate fata in oras, imprieteneste-te pe facebook, ia-i numarul de telefon etc. Nu neaparat in ordinea asta.
Si daca tot a primit numarul de telefon al fetei, Tristan a considerat de bun augur sa inceapa o curte asidua prin intermediul satelitilor. Adica scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred ca la un moment dat ajunsese sa scrie smsurile, un pic mai repede decat vorbea. Sau pe-acolo. O singura problema tulbura inceputul promitator de romance siropos. Isolda era cu ceva ani mai tanara ca Tristan (intr-o ecuatie matematica, cu o singura necunoscuta, „ceva” = 10. Spre 11). Asa ca sms-uri cu texte de genul „te-ai nascut pe furtuna, ca esti traznet ?” (daaaa, ati citit bine) si „crezi in dragoste la prima vedere sau trebuie sa mai trec o data?” (exact, stiu, nu ziceti nimic…va rog) erau la ordinea zilei.
Si a venit si momentul de cumpana, cand Tristan a primit mult dorita invitatie la o cina, urmata de micul dejun (if you know what I mean). S-a imbaiat omu’, si-a facut toaleta si a purces spre locul faptei. Acolo totul era bine si frumos. Isolda era zburdalinca si parea dornica si primitoare. Seara a curs extraordinar. S-a gatit, s-a mancat, s-a baut, s-a ras…cam ce fac doi indragostiti la cina. Mai ramasese sa se treaca la fapte.
Si atunci a venit anuntul Isoldei:
– Dragul meu Tristan, tu o sa fii primul barbat din viata mea!
Pam-pam! Lu’ Tristan i-a sarit din gat restul de brocoli, pe care se chinuia sa-l inghita cu o gura de vin.
– Ce faceeeee ? Vrei sa spui ca sunt primul care intra in apartamentul asta!!!
– Nu dragul meu, TU o sa fii primul barbat din viata mea…
Lu’ Tristan i s-au taiat picioarele. A facut repede niste calcule, dar matematica nu a fost niciodata punctul lui forte. Ii cam dadea cu virgula.
– Stii, dar ai totusi o varsta, cum se face ca… (inghititul in sec s-a auzit pana la mine)… nimeni nu ti-a „cules floarea”?
As minti sa va spun ca stiu exact care a fost raspunsul ei. Tristan nu l-a mai auzit. Avea in cap numai bancul ala cu tac-su lui Bula, care ii explica lui fiu-sau ca „ce nu le-a trebuit altora, nu ne trebuie nici noua”. Si-a revenit Tristan al meu din soc, s-a imbarbatat si si-a zis sa ia macar partea pozitiva din toata treaba asta (el oricum este un tip care gandeste mega-optimist). „Ba, macar o sa fiu eu pionierul explorator al tinuturilor virgine”. Si-a umflat pieptul si a dat sa treaca la treaba.
– Stai asa, zice Isolda. Prezervative ai ?
– Ba bine ca nu. Am, zice Tristan. Si pleaca spre cuier sa le recupereze din buzunarul de la geaca. Numai ca, stiti cum e, un necaz nu vine niciodata singur. In momentul cand a simtit vantul care batea prin buzunar, Tristan a avut un flash cu prezervativele puse la indemana, pe noptiera de acasa. Ca sa nu le uite. Le uitase.
– Hmmm, Isolda, se pare ca nu am, dar…
– Nici un dar. Daca nu le ai, nu facem nimic!!!
Virgina, virgina dar dovedea o solida cultura a mijloacelor de contaceptie si protejare. Acu’ Tristan ce sa mai faca? Era tarziu in noapte si intr-o zona de unde nu aveai cum sa cumperi nici tigari. A zis sa incerce s-o convinga. Si da-i si lupta. Nimic. Dar nimic. Prezervative, sau floarea ramane neculeasa. Dupa indelungi staruinte si lupte seculare, fecioara neprihanita a acceptat sa-l domoleasca pe Tristan cu o…nevinovata felatie. Dap, chiar asa. Omu’ a zis saru-mana si s-a gandit ca rezolva el cu „floarea” la urmatoarea intalnire, cand o sa aiba prezervative si-n pantofi, ca sa fie sigur.
Numai ca, din motive neintelese de nimeni, urmatoarea intalnire nu a mai avut loc. Da’ deloc. Isolda nu se mai dadea „culeasa” si pace. Si ce n-a incercat saracul Tristan. Tot arsenalul lui greu, impotriva liniei de aparare a Isoldei. Nimic, nimic, nimic. Raceala si raspunsuri in doi peri. Intalniri stabilite clar, pentru „azi”, se amanau invariabil pentru „maine”. Asa ca, dupa vreo cateva zile cu incercari esuate de relua seara romantica, se imbata zdravan intr-o noapte Tristan al nostru si gaseste de cuviinta sa trimita urmatorul sms: „nici macar nu pot spune despre tine ca esti curva, esti doar muista”. Ma iertati de vorba proasta, dar chiar asa a sunat. Numai ca omu’ era atat de beat, ca doar a doua zi si-a dat seama ce-a facut. „Aoleuuuu! Cum dracu’ o dreg???!!!”.
Nu am nici timpul nici spatiul sa va spun ce n-a incercat. Cred ca numai la tv nu a fost. Si, in cele din urma, perseverenta lui a dat roade. Imbufnata toata si cu raspunsuri monosilabice, Isolda accepta o invitatie la teatru. Tristan, bucuros tare. Eu si cu inca doi pretenari buni de-ai lui Tristan, ramanem masca. Nu ne venea sa credem ca a reusit sa mai indrepte cat de cat rahatul, dupa sms-ul ala absolut tampit. Asa ca, intr-o frumoasa seara de Vineri, ne luam soatele si purcedem spre teatru. In grup mare, cu Tristan si Isolda printre noi. Mergeam sa vedem piesa asta.
Dragii mei, ori ati vazut piesa, ori trebuie sa ma credeti pe cuvant. Undeva pe la jumatatea piesei, actiunea era cam asa: una il prinde pe barba-su’ c-o inseala. Si ce gaseste femeia sa-i zica lu’ ala: „m-ai inselat cu nenorocita aia, care nici macar nu este curva, e doar muista!!!” WTF ???!!! A fost o fractiune de secunda de uluiala, dupa care, eu si cei doi prieteni, care mai stiau despre ce este vorba, ne-am intins pe jos de ras. Ba, dar am ras atat de tare si de mult, ca se uitau si saracii actori la noi. Nu intelegeau ce a fost chiar atat de amuzant. Iar lumea din sala cred ca ne-a luat de retarzi. Tristan era impietrit. El nu a ras. Nici Isolda.
Cu tristete va anunt ca „floarea” Isoldei este neculeasa si la ora asta.
mihai vasilescu blog 
Genial!! Cand se aliniaza planetele impotriva ta…
@Andrei, nu ? Asa zic si eu. 🙂
Asta e un umor de situatie genial! Doamne, cat am mai ras!
@Mihai, meritul e al lui Tristan. Eu doar am povestit.
:)))))) cat ghinion sa ai sa mergi la o asa piesa de teatru?
Oricum nici pozitia voastra nu a fost una comoda! Oricum, nu stiu cine s-ar fi abtinut din ras!
Am o poveste similara,cam cu acelasi gen de mesaj…dupa care a trebuit munca de lamurire pentru impacare..Dar, pentru ca florea era culeasa,nu mi-a ramas decat sa sparg ghiveciul..totusi cred ca si ghiveciul avea o crapatura 🙂
Citesc femei blogul tau si toate sug pula ca deh, tin la noi si noi asta vrem. Pentru noi o fac. Acu le facem muiste. Hai sa vedem cate femei vor comenta la postu asta!
Teatru’ dauneaza :)))
@Antonia, tu stii mai bine, ca esti de acolo… 🙂
@George P. Conform teoriei tale toate femeile care citesc blogul acesta, practica sexul oral. Foarte interesant de aflat pe ce se bazeaza concluzia ta… Unu la mana : fiind vorba de femei care „tin la noi”, clar sare din discutie categoria „banii inainte”. Doi la mana: orice femeie de bun simt nu da nimic daca nu primeste „ceva” la schimb. Constat cu profunda mahnire ca aceest subiect este lasat pe nedrept in umbra. Subiect bun de blog: Misoginismul in zilele noastre 😉 .
Pingback: Nea Vasile | mihai vasilescu's blog
Pingback: Les jeux sont faits! | mihai vasilescu's blog
Manuela, desi ai un nume sugestiv, eu nu sar la concluzia ca esti pe masura reputatiei denumirii tale, insa zic si io, hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, sa recunoastem ca facem si ca primim… Eu prima data cand mi-am tras-o, de fapt intai si intai am fost „supt”, asa, cu talent, cum stiu astea din Maramures :)) Asa ca..
Nu stiu cat e de sugestiv numele meu, dar nici cu avatar-ul tau nu mi-e rusine (vis-a vis de „supt” ).;) Cat priveste „ascunsul dupa deget”, procesul se produce spre binele vostru si ar trebui sa apreciati. Nea Gigel se plimba prin parc romantic cu iubirea vietii lui (din Maramures;) ), la care ea ii sopteste sfios si cu mandrie : il vezi pe ala cu basca de acolo ? L-am „fericit” de I-ai iesit ochii ca la melc… Concluzia : unele adevaruri trebuie sa ramana pe veci ascunse :).
:)))) Am vazut piesa anul trecut,stiu ca se joaca si in seara asta. Despre Tristan…nu am cuvinte. :))
@Ica Datcu, habar nu aveam ca se joaca azi. Ce potriveala. 🙂