Doua cu caini. Cu stapan si fara

Ca sa nu apara vreun retard care ma categoriseste cu vreun „criminalule”, sau „monstru fara inima”, ori „nu iubesti animalele”, am sa clarifc inca de la inceput acest aspect. Cainii mi se par cele mai misto animale care s-au „inventat” pe lumea asta. Cred ca in afara lor, nu mai exista fiinte gata sa-si ofere iubirea neconditionat. Ma pot uita fara sa clipesc si fara sa mi se clinteasca un muschi, la un clip in care este descapatanat un om, dar imi este imposibil sa privesc cum cineva chinuie vreun animal, cu atat mai mult un caine. Am plans ca o pizda cand am vazut Hachi.

Donez labrador: ajutor pentru mama si Bruno!

L.E.
Dragii mei, 

Sunt efectiv impresionat. Mi-au scris oameni din toate colturile tarii. Si continua sa-mi scrie. Asa ca trebuie sa va fac un update, cu situația actuală.

La ora aceasta Bruno are „oferte” clare din Bucuresti (trei), Ploiesti, Targu-Jiu si Tulcea. Din pacate nu a aparut nimeni din Vâlcea.

In oricare dintre orasele mentionate, mamei mele i-ar fi foarte greu sa ajunga. Gânditi-va ca acest catel a fost crescut, ca si cum ar face parte din familie. Nu cred că ar suporta socul dublu al pierderii tatălui meu si sa nu-l mai vadă pe Bruno.

Aseară târziu, am gasit o solutie de compromis. Un om cu suflet bun, nici măcar prieten cu ai mei, s-a oferit sa vina si sa-l plimbe de trei ori pe zi. Acum, cand va scriu, prima plimbare s-a si produs.